Euro și principiul monedei unice
În ciuda criticilor actuale, precum faptul că țările din zona euro prinse într-o eternă criză, precum Grecia, nu mai dispun de metoda clasică de manipulare a monedei naționale, prin devaluare și emiterea de monedă fără acoperire, majoritatea economiștilor consideră, dimpotrivă, că euro a fost unul din factorii salvatori ai Greciei.
Istoria monedei unice
Inainte de introducerea in 2002, trecuse o lungă perioadă de adaptare, in care nici măcar numele monedei nu fusese găsit. Se propusese inițial ecu (scudul), dar numele fusese respins de mai multe țări din pricina consonanței.
Europa a mai avut in istorie, de câteva ori, o monedă practic unică. In Renaștere a fost „florinul”, moneda bătută de oraşul italian Florenţa, care în țările nordice se numea gulden.
Si mai recent, după al Doilea Război Mondial, s-a propus crearea unei monede unice, chiar si in cadrul faimoasei conferințe de la Bretton Woods, carea dus la o restructurare a economiei mondiale. Acea faimoasa conferinta, tinuta in 1944 pe coasta de est a SUA, a dus la fondarea Bancii Mondiale si a Fondului Monetar International, precum si la desemnarea dolarului ca moneda de referinta si pivot al schimburilor internationale.
Circumstantele sunt insa astazi total diferite de cele care au dus la semnarea acordurilor Bretton Woods (pe care, de altfel, America lui Nixon le-a incalcat fara ezitare atunci cand, in 1971, a avut nevoie de venituri suplimentare pentru a-si finanta razboiul din Vietnam). Pe atunci, in 1944, nimeni nu ar fi impins romantismul utopic pana la a anticipa ca, o jumatate de secol mai tarziu, in jurul anului 2000, va exista o moneda unica europeana si ca aceasta se va dovedi mai puternica decat dolarul.
Liderii zonei euro au anunțat așadar, la summitul de la Bruxelles din 23-24 iunie, că Croația va deveni a douăzecea țară (din douăzeci și șapte) care va adopta moneda europeană, euro. Teoretic, Croația era obligată să treacă la euro. Din 2002 încoace, de la introducerea monedei europene, toate țările care aderă la UE trebuie să intre în uniunea monetară de îndată ce deficitul lor coboară sub 3%, iar datoria publică sub 60% din PIB. După 2007, Slovenia, Slovacia, Estonia, Ciprul și Malta au trecut la euro, iar Lituania ar trebui să urmeze în 2015.
Niciuna din țările nou venite nu poate să negocieze o clauză care i-ar permite să nu adere la euro, clauze cum sînt cele de care beneficiază Anglia, Danemarca și Suedia. Fostele țări comuniste nu au de ales, însă pot să decidă ritmul în care aplică reformele și să întârzie momentul aderării la euro. Țări precum Ungaria sau Polonia nu sînt câtuși de puțin grăbite să adopte moneda europeană