Mircea Popescu: Fanarioții pro-europeni

Printre mulți români există un sentiment de frustrare că hotărârile privind România le iau marile puteri.

Realitatea este că atunci când ești mic nu poți să faci față unui colos.

Dar poți totuși să realizezi un compromis care să atenueze niște condiții defavorizante și umilitoare.

Sigur, se poate pune întrebarea cum de a ajuns România să fie atât de jos în ierarhia statelor independente și suverane, conform propriei Constituții.

Răspunsul simplificat îl dă un singur cuvânt, „umilința”.

Este umilința săracului care stă cu mâna întinsă ca să primească pomana bogatului.

Dar propria sărăcie a unei Românii, paradoxal bogată, se datorează unei conduceri lipsită de știința punerii în valoare a propriei bogății, dar mai ales a corupției endemice și a lipsei de patriotism.

Este o conducere coruptă atât de strălucirea banului, dar mai ales a PUTERII.

Marile puteri hotărăsc într-o Românie aflată la cheremul binomului guvern-președinte care le permite să dicteze.

Este fenomenul „fanariot” care domnește în întreg spațiul românesc de pe amândouă malurile Prutului, atât la București cât și la Chișinău unde epoca fanariotă este în plină glorie.

Guvernanții sunt „sponsorizați” fiind ajutați să ia puterea și apoi acceptă să guverneze în numele „sponsorilor”.

Sunt atât de siguri de puterea pe care o au, încât nici nu mai ascund pe cine slujesc, guvernul pe care-l formează se numește „pro-european”, nu „pro-românesc”.

A fi „pro-românesc”, devine o insultă, o blasfemie care trebuie înfierată.

La Chișinău, sărăcia datorată oricăror resurse materiale și umane explică mâna întinsă, dar nu o justifică atâta timp cât există soluția, SINGURA SOLUȚIE, aceea a ieșirii imediate din impas prin procesul natural al revenirii în componența României.

De aceea, corupția de dincolo de Prut este cauzată, în primul rând, de mirajul puterii și are ca scop final lărgirea distanței dintre malurile Prutului.

Dar atât la București cât și la Chișinău, corupția este amplificată de implementarea unei ideologii globaliste care să conducă la eradicarea culturii și tradițiilor naționale prin introducerea unei morale a anarhiei universale fără morală.

MORALA fără MORALĂ devine politica guvernanților fanarioți, menită să îndobitocească poporul pentru a ține o țară slabă și în stare de vasalitate și obediență.

Iar CONSERVATORISMUL, adica morală bazată pe tradiții și cultură națională și SUVERANISMUL, ca politică de promovare cu prioritate a intereselor naționale înaintea intereselor externe constituie liantul unității naționale.

Și tocmai asupra acestui liant se năpustesc forțele „pro-europene” pentru a fărâmița coeziunea națiunii și a o face vulnerabilă în procesul anihilării sentimentelor naționale românești.

Aflată sub drogul „pro-european” administrat de regimul fanariot, populația adormită nu este capabilă să înțeleagă că doar pe baza principiilor conservatoare și suveraniste, se poate supraviețui ca stat național, nu ca provincie periferică a Europei administrată de alții.

Iar dacă poporul român nu se trezește, neamul va ajunge, așa cum dorește Maia Sandu, fie o națiune civică fără identitate, fie cu o identitate inventată în cine știe ce laboratoare de la Paris, Berlin sau Bruxelles.

Mircea Popescu