De ce pleacă lumea din R. Moldova? Prețuri și facturi europene, salarii moldovenești

Moldova se golește. Nu e o metaforă, e realitatea pe care o vedem în fiecare sat, pe fiecare străduță. Oamenii pleacă. Și nu pleacă de bine, ci pentru că speranța, aici, a murit. De 35 de ani, clasa politică a avut o singură misiune: să construiască o țară în care să vrei să trăiești. Au eșuat lamentabil. Toți. De la agrarieni și comuniști, la alianțele din anii 2010 și până la actuala guvernare PAS. Au promis un viitor acasă, dar, prin prostie și incompetență, au construit doar motive de plecare.

Problema e simplă: munca cinstită în Moldova nu te mai ține în viață. Prețurile sunt europene. Facturile sunt europene. Salariul, însă, a rămas moldovenesc. Politicienii nu au construit fabrici, ci monopoluri – băncile, farmaciile, benzinăriile – toate acționează ca un cartel. Nu au susținut fermierul sau micul antreprenor ci l-au îngropat cu taxe, impozite și controale. Au creat un sistem în care doar cel șmecher, conectat la putere, prosperă. Omul de rând, cel care muncește de dimineață până seara, se luptă doar să supraviețuiască până la următoarea leafă.

Și ce primește în schimbul taxelor? Spitale unde vii cu medicamentele de acasă. Școli care produc șomeri cu diplomă. Drumuri care se strică la prima ploaie. Statul nu te protejează. Statul te-a abandonat. Poate pentru că un popor bolnav, sărac și dependent de remitențe este mai ușor de controlat. Mai ușor de speriat cu tancurile rusești sau cu bau-baul unirii, în funcție de cine se află la putere.

Așa că oamenii pleacă. Fiecare bilet de avion cumpărat e un vot de blam. Un verdict pentru toți cei care s-au perindat pe la conducere. S-au schimbat steagurile, s-au schimbat doctrinele, s-au schimbat liderii. Tragedia Moldovei nu este că oamenii pleacă. Tragedia este că nimeni, niciodată, nu le-a dat un motiv serios să rămână.