Anatol Țăranu anunță participarea unioniștilor prin Blocul Unirii Naționale (BUN) și propune un tratat de frațietate România-Moldova
Republica Moldova se află astăzi la o răscruce istorică, iar alegerea între două direcții fundamentale va contura destinul statului pentru deceniile următoare. Pe de o parte, presiunea intensă din partea Rusiei pentru a reintegra Republica Moldova în sfera de influență devine tot mai evidentă. Pe de altă parte, Republica Moldova se confruntă cu o oportunitate rară: integrarea în România și adoptarea valorilor fundamentale ale Uniunii Europene.
Astăzi, Rusia își reiterează intențiile de a anexa Basarabia într-o manieră alarmant de familiară. Evenimentele recente de la Moscova, unde gruparea Șor, sub îndrumarea serviciilor secrete ruse, a lansat inițiativa alipirii Republicii Moldova la Rusia, sunt un semnal de alarmă pentru toți cetățenii moldoveni. Este evident că o victorie a forțelor pro-ruse la alegerile din 28 septembrie ar echivala cu punerea în aplicare a acestui plan.
Baza ideologică a acestui proiect de anexare se află în conceptul identitar moldovenist, care susține apartenența Moldovei la așa-numita „lume rusă”. Moldovenismul antiromânesc este un produs al ideologiei sovietice, creat pentru a justifica ruperea Basarabiei de România. De-a lungul timpului, a apărut o variantă subtilă a acestuia, un moldovenism „civic”, care, deși mai puțin agresiv, produce aceleași efecte de deznaționalizare.
Moldovenismul, în toate formele sale, perpetuează confuzia identitară, slăbind astfel rezistența împotriva presiunilor externe și împiedicând dezvoltarea unei viziuni coerente asupra viitorului Republicii Moldova. Este momentul să recunoaștem că această confuzie nu este întâmplătoare, ci rezultatul unei politici deliberate de manipulare.
Pentru a depăși acest pericol existențial, trebuie să acționăm decisiv: să rupem legăturile cu „lumea rusă” și să declarăm Republica Moldova cel de-al doilea stat românesc, asumându-ne identitatea românească. Această redefinire trebuie să fie transpusă în politică de stat și consolidată prin semnarea unui Tratat de Relații Speciale și Frățietate între România și Republica Moldova.
Un astfel de tratat ar deschide calea unui proces gradual de integrare a celor două state românești, creând un spațiu comun în domenii legislative, economice, sociale, culturale și de securitate. Acesta nu ar fi doar un document diplomatic, ci un adevărat mecanism de salvare națională, un instrument politic pentru implementarea procesului de unire, în acord cu decizia Sfatului Țării de la Chișinău din 27 martie 1918 privind unirea condiționată a Basarabiei cu România.
Implicațiile economice ale acestui tratat sunt profunde și benefice. În primul rând, ar accelera integrarea europeană a Republicii Moldova, oferind argument solid la Bruxelles pentru o cale aparte de integrare. Ca parte a națiunii române, deja membră a UE și NATO, Moldova ar putea beneficia de fonduri europene destinate dezvoltării încă până la încheierea procedurii de aderare. Cu o sumă estimată între 2 și 3 miliarde de dolari anual, Republica Moldova ar putea atinge o creștere economică rapidă, transformându-se într-un „tigru economic” al Europei.
Un proiect de țară bazat pe acest tratat ar facilita reîntregirea politică a românilor din cele două state, fără a pune presiune pe bugetul României, reducând semnificativ costurile Unirii. Mai mult, ar însemna sfârșitul unui coșmar de două secole de subjugare colonială a Moldovei, sub imperiul rus.
Acest program politic este asumat de Platforma Reîntregirii Naționale, care se pregătește să participe la alegerile parlamentare în cadrul Blocului Electoral al Unirii Naționale (BUN), cu o listă unionistă unică. Succesul acestui bloc va deveni decisiv pentru viitorul european al Republicii Moldova.
În contextul actual, Blocul Unirii Naționale, care mizează exclusiv pe entuziasmul și dedicația cetățenilor moldoveni conștienți de identitatea lor românească, poate obține între 25 și 30 de mandate în viitorul Parlament. Aceste mandate ar garanta, împreună cu PAS, o majoritate confortabilă pro-europeană, asigurând și o perspectivă reală de reîntregire națională românească.Totuși, perspectiva acestui bloc depinde în totalitate de capacitatea de mobilizare a unioniștilor din Republica Moldova. Doar prin coeziunea colectivă și afirmarea demnității naționale românești, unioniștii pot depăși stagnarea și subdezvoltarea Republicii Moldova și pot contribui la un salt de civilizație pentru românii moldoveni de la est de Prut.
Tratatul de frățietate cu România nu reprezintă o utopie, ci o necesitate strategică vitală pentru supraviețuirea și dezvoltarea Republicii Moldova, ca stat capabil să-și asigure prosperitatea și să realizeze idealul unității naționale.
Este momentul să depășim fricile și complexele artificiale și să privim cu curaj către viitorul natural al națiunii noastre – cel românesc și eminamente european. Alegerea este clară: fie acceptăm să fim absorbiți de Rusia, fie alegem reîntregirea cu spațiul nostru civilizațional natural. Tratatul de frățietate cu România reprezintă calea către această reîntregire, iar responsabilitatea istorică a generației actuale este să o îmbrățișeze cu hotărâre și viziune.