Un activist civic care critică puterea de la Tiraspol a fost nevoit să părăsească regiunea transnistreană
Încă un activist civic care critică constant actuala putere de la Tiraspol a fost nevoit să părăsească regiunea pentru a se pune la adăpost de abuzurile administrației separatiste. Irina Vasilakii este blogger, în 2016 a candidat la funcția de președinte al regiunii, acumulând 0,6 la sută din voturi, iar anul trecut a încercat să se înscrie în cursă pentru alegerile legislative, adică pentru un fotoliu de deputat în Sovietul suprem transnistrean, dar candidatura ei nu a fost înregistrată de Comisia electorală locală. Până la venirea la putere a lui Vadim Krasnoselski, Irina Vasilakii a fost o apropiată a fostului lider transnistrean Evgheni Șevciuk, care, după ce a pierdut puterea, a fugit și el din regiune după ce i-au fost intentate mai multe dosare penale.
Pe canalul său de Youtube, unde are peste 1300 de abonați, Irina Vasilakii critică actualii lideri și funcționari de la Tiraspol, dar și monopolul holdingului Sheriff, care controlează viața economică și politică din regiune. Aceasta mai descrie și presupuse scheme de corupție și povestește despre activitatea serviciile secrete.
Irina Vasilakii a fugit din regiunea transnistreană la sfârșitul anului trecut, după ce i-a fost intentat un dosar penal pentru „vătămarea unui angajat al organelor de interne”, adică a unui milițian. Avocatul de la Tiraspol, Stepan Popovski, spune că femeia a preferat să plece din regiune pentru că nu are încredere în justiția locală și nu vrea să ajungă după gratii, așa cum s-a întâmplat cu alți critici ai administrației.
Este al patrulea dosar penal deschis doar anul trecut unor critici ai administrației. Trei dintre cei acuzați au reușit să fugă din stânga Nistrului. O persoană, activistul Ghenadi Ciorba, este în închisoare din luna iulie, după ce a transmis live un protest spontan provocat de blocarea de către forțele de ordine transnistrene a circulației peste Nistrul pe podul de la Râbniță. Ciorba a fost acuzat de extremism.
Tot de extremism a fost acuzată o tânără scriitoare de 22 de ani, Larisa Kalik, pentru că a scris o carte despre realitățile din armata transnistreană. Aceasta a fost nevoită să plece nu doar de la Tiraspol, dar și din Republica Moldova, din considerente de securitate. Un deputat de opoziție din Consiliul orășenesc Bender, Alexandr Samonii, membru al Partidului Comunist din stânga Nistrului, a fost nevoit să fugă din regiune pentru că a fost acuzat de extremism pentru că posta anonim comentarii critice pe Facebook. Iar liderul comuniștilor transnistreni, Oleg Horjan, este în închisoare de peste doi ani, pentru organizarea unui protest pașnic împotriva actualei administrații transnistrene.
Directorul centrului Apriori de la Tiraspol, Evgheni Dunaev, spune că de cele mai multe ori fugarii din Transnistria preferă să plece nu doar din regiune, ci și din Republica Moldova. „Știm că nici în Moldova transnistrenii care sunt persecutați în Transnistria nu sunt tocmai în siguranță – am văzut acest lucru pe exemplul cazului Kuzmiciov care a fost răpit în Moldova și adus în Transnistria, dar și în situația Larisei Kalik care era urmărită inclusiv atunci când se afla deja la Chişinău. Aceste cazuri arată că în Moldova oamenii care fug de aici nu sunt tocmai în siguranță”, spune Evgheni Dunaev.
Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, a stat de vorbă cu avocatul Stepan Popovski, despre cazul Irinei Vasilakii.
Stepan Popovski: „În acest moment vorbim despre un dosar penal și două dosare administrative. Totul a început în 2019, când Irina a publicat videoul său „Cum au ajuns în Transnistria 50 de vagoane de valută”. Acolo ea susține că general-maiorul Nebeigolova a omorât doi oameni. Acesta s-a plâns la miliție și Irinei i-a fost intentat un dosar administrativ pentru calomnie. Și abia pe 7 aprilie, după ce au trecut mai bine de patru luni, milițienii au veni acasă la Irina. Sectoristul a rugat-o să meargă cu el la sector pentru a semna protocolul, dar ea a fost de fapt dusă la secția de miliție Oktiabriskaia, unde o aștepta șeful secției, maiorul Karamanov.
Aceasta este prima încălcare – protocolul se întocmește pe loc. Plus că nici aducerea Irinei Vasilakii la secția de miliție Oktiabriskaia nu era legală.
Irina a fost apoi forțată să urce în mașină pentru a fi ducă imediat la judecată. Pe drum, mașina a cotit nu în direcția Sloboziei, unde era instanța, ci spre centrul Tiraspolului, iar Irina s-a speriat că ar putea di dusă la ministrul de interne, în subsolurile de acolo. Ea a devenit foarte agitată, a cerut să fie oprită mașina ca să coboare, chiar a deschis ușa din mers… Milițienii au oprit într-un final, l-au chemat pe șeful lor, maiorul Karamanov, care a venit cu încă două mașini. Erau deja șapte milițieni contra unei femei, Irinei i-au fost puse cătușe – acestea erau atât de strânse încât practic i-au strivit încheieturile. Femeia a început să strige de durere, dar milițienii doar filmau scena cu telefoanele lor mobile.
În halul acesta, cu mâinile strânse aproape până la sânge de cătușe, Irina este așezată pe bancheta din spate între doi milițieni și dusă la secția de miliție din Tiraspol. Aproape o oră acolo sunt înregistrate materialele, timp în care Irina stă în continuare în cătușe în mașină, iar apoi ea este dusă la judecată la Slobozia. Abia înainte de a intra în judecătorie milițienii au scos cătușele, dacă vă imaginați, abia atunci au înțeles că nu este corect să încătușezi un om înainte de judecată.”
Europa Liberă: Ca avocat, care credeți că sunt cele mai grave încălcări în această situație?
Stepan Popovski: „Irina a fost reținută de milițieni de la ora 11.00 până la 15.30 – este o de facto reținere ilegală, pentru că nu a existat un protocol. Iată încă o încălcare. Nu au existat motive pentru reținere. Folosirea cătușelor s-a făcut tot cu încălcarea legii.
Apoi, când au ajuns în instanță, judecătoarea a întrebat: „Dar de ce ați adus-o?”. Adică judecătoarea nu știa de acest proces, deci au fost acțiuni voluntariste ale miliției. În concluzie, tot ce au făcut milițienii pe data de 7 aprilie a fost ilegal.”
Europa Liberă: Ce a urmat după acest episod?
Stepan Popovski: „Pe 10 aprilie a avut loc judecata, informațiile din video au fost considerate ca fiind calomnie și a fost pusă o amendă. Însă instanța nu a luat în calcul abuzurile care au fost comise cu câteva zile mai devreme. Atunci Irina a contestat decizia primei instanțe și a făcut o plângere la Curtea supremă, care însă i-a restituit plângerea – un procedeu care în general nu există în procedura administrativă – plângerile sunt fie acceptate, fie respinse.
Apoi a început un joc murdar de-a pisica și șoarecele – schimburi de scrisori în loc de decizie judecătorească. Acest lucru din punctul de vedere al Convenției Europene pentru Drepturile Omului intră în definiția limitării accesului la justiție. Irinei nu i s-a dat posibilitatea să se apere în procesul de la Curtea supremă.”
Europa Liberă: Înțeleg că după acest episod Irina Vasilakii a publicat o nouă înregistrare pe canalul său de Youtube, cu acuzații la adresa celor din administrația de la Tiraspol?
Stepan Popovski: „După ce a fost tratată în felul acesta, Irina Vasilakii a filmat un nou video, numit „Ei vor să mă omoare!”, unde își arată vânătăile de la cătușe și de la bătăile milițienilor, care în plus erau și filmate pe mobil. De facto, a fost un episod de tortură, potrivit definiției articolului 6 al Convenției Europene, iar milițienii și-au depășit atribuțiile.
La noi organele puterii, în special miliția, sunt în afara controlului judiciar. Pot face tot ce vor…
Acest al doilea video l-a deranjat pe maiorul Karamanov, care a scris o plângere și a depus-o la secția de miliție unde este șef. Dosarul este tergiversat de judecător peste termenul de prescripție pentru încălcările administrative și ulterior închis.
La noi în general organele puterii, în special miliția, sunt în afara controlului judiciar. Pot face tot ce vor și aceste acțiuni vor rămâne fără consecințe în instanță.”
Europa Liberă: De unde a apărut dosarul penal care a forțat-o pe Irina Vasilakii să plece din regiunea transnistreană?
Stepan Popovski: „Toți judecătorii la care am apelat au refuzat să examineze acțiunile ilegale ale miliției în procesul pregătirii dosarului administrativ. Adică de facto ni s-a refuzat respectarea prezumției nevinovăției. Au fost grav încălcate procedurile și noi am cerut instanțelor să examineze și să dea o apreciere juridică acestor acțiuni. Dar judecătorii au refuzat. Subliniez: judecătorii au refuzat să examineze plângerile noastre cu privire la caracterul ilegal al acțiunilor miliției.
Și în momentul în care am contestat în instanță procedurile de reținere ilegală, ne-a fost transmisă printr-o judecătoare decizia de intentare a unui dosar penal. A fost ca o răzbunare: „Ți-ai permis să contești acțiunile noastre, atunci noi își deschidem dosar penal!”.
Irina Vasilakii a fost acuzată de acțiuni violente împotriva unui milițian, pe care le-ar fi comis în momentul în care era în cătușe pe bancheta din spate a mașinii. Fiind în cătușe, a reușit să-l „înșface prin pantaloni de organul genital” pe unul dintre milițieni. Așa sună acuzația din dosarul penal.
Dosarul penal pentru cele întâmplate pe 7 aprilie este deschis abia pe 12 august, la mai bine de patru luni după ce se presupune că ar fi avut de suferit milițianul. De atunci, Irina era chemată periodic la interogatorii, erau inventate tot felul de acuzații și detalii noi. Ea a scris și o plângere la Comitetul de anchetă privind acuzațiile false ale milițienilor, invocând lipsa oricăror probe și faptul că aceștia s-au plâns că au fost agresați abia la patru luni după incident. Dar această plângere i-a fost respinsă.”
Europa Liberă: Până la urmă, ce a determinat-o pe Irina Vasilakii să părăsească regiunea?
Stepan Popovski: „S-a ajuns la etapa în care Irina a fost obligată să semneze un angajament de a nu părăsi regiunea și i s-au prezentat materialele din dosar – este etapa care însemnă că deja se pregătește judecata. Irina și-a luat concediu de boală, după care a intrat în carantină fiind contact direct al unei persoane confirmate cu Covid-19. În timpul carantinei, Irina era în permanență presată de miliție și era clar că nu este cazul să ne așteptăm la o examinare corectă și echitabilă a cazului. Și probabil că în acest context Irina a decis să părăsească Transnistria pentru că finalul acestui proces era clar și după felul în care au evoluat alte dosare. Ghenadi Ciorba de exemplu este în închisoare. Babaian este în închisoare. Adică oricine intră în vizorul lor și nu pleacă imediat, neapărat ajunge la închisoare.”
Europa Liberă: Unde să află în acest moment Irina Vasilakii și ce urmează în dosarul ei?
Stepan Popovski: „Irina se află în afara Transnistriei, altceva nu pot spune. În ceea ce privește dosarul ei, sunt încălcate mai multe articole ale Convenției Europene a Drepturilor Omului: articolul 3 care ține de inadmisibilitatea tratamentului inuman și a torturii; articolul 6 – dreptul la un proces echitabil și prezumția nevinovăției. La noi în general se creează impresia că prezumția nevinovăției nu există. Aceste aspecte sunt recunoscute de CEDO și comunitatea internațională ca fiind de responsabilitatea Republicii Moldova și Federaţiei Ruse – acest lucru este stabilit în mai multe sentințe ale CEDO. Dar nici până în prezent aceste țări nu au elaborat un mecanism eficient de apărare a drepturilor omului în Transnistria. Plângerea Irinei Vasilakii a fost expediată deja la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.”