Valeriu Munteanu: Geopolitica limbii române. Recidiva „Dodon”
Ezitările și gafele generale ale guvernării în ale gospodăriei statului și stângăciile filozofico-procedurale ale justiției de la Chișinău (a se citi guvernarea de la Chișinău) în raport cu Igor Dodon, sluga preaplecată a Moscovei, lasă loc ca acest personaj toxic, de gutapercă, să se reinventeze în mentalul colectiv.
Reevaluare politicienilor din ciclurile electorale anterioare (și de multe ori reșaparea acestora) este un fenomen politic foarte răspândit (inclusiv în Europa) și bine cercetat din punct de vedere sociologic. Resorturile acestui fenomen (uneori endemic) se bazează pe dezamăgirea oamenilor față de politicienii aflați la guvernare, care au proiectat în mentalul colectiv (mai ales în timpul campaniilor electorale) promisiuni nerealiste, iar diferența dintre ceea ce au promis și ceea ce pot realiza efectiv, este una abisală.
În astfel de situații, pentru alegătorul de rând, apare întâi îndoiala (față de votul dat), după care urmează conștientizarea, dezamăgirea și respectiv schimbarea opțiunii politice și electorale. Dar pentru ca aceste procese consecutive să poată avea loc, guvernarea trebuie să fie foarte vâscoasă și anemică, iar rezultatele livrate (și înțelese de oameni) foarte modeste, spre deloc.
Din păcate, în virtutea unor factori intrinseci și extrinseci, guvernarea de la Chișinău creează condiții perfecte pentru reinventarea politicianului Igor Dodon, care, subit, și-a curățat paloarea cadaverică (de politician) și umblă prin satele Republicii Moldova (și pe la televiziuni) ca un Mesia al imperialismului velico-rus.
Dodon este astăzi unicul politician moldovean, care promovează direct și fără ezitări interesele sângeroase ale Federației Ruse în Republica Moldova (și în regiune), or, ceilalți politicieni de stânga, de la începutul războiului din Ucraina sunt mai atenți și dau răspunsuri mai filozofice, în ceea ce privește acțiunile (războiul) Rusiei în Ucraina și implicațiile (pericolele) pentru Republica Moldova. Dodon, ca să-și recapete susținerea Moscovei și pentru a fi primit în anticamerele marilor birouri de la Kremlin (unde Dodon a lins și răs-lins toate parchetele), este gata să facă orice declarații favorabile Moscovei și poate chiar orice acțiuni i se vor cere să facă.
Dodon „se plânge” că în periplul prin Republica Moldova este urmărit și filat și intimidat, dar oare ochii care îl privesc și urechile care îl ascultă, pot vede și înțelege procesele plămădite de Kremlin. Mă îndoiesc.
Oaspete fiind la o emisiune la un post de televiziune privat, Dodon a vorbit, ieri, printre altele și despre fostul său învățăcel și protejat, actualul primar al capitalei, „proscrisul” Ion (Ivan) Ceban, deghizat recent în pro-european. Dodon a spus: „El (Ceban) a devenit proeuropean, pentru integrarea europeană, el face niște declarații dure în ceea ce privește partenerul nostru strategic – Federația Rusă. El, în 2017, 2018, 2019, cât a fost lângă noi, spunea că limba de stat este moldovenească, acum e română. Păi, iată o parte din susținătorii noștri de pe stânga nu o să-l voteze pe Ion Ceban”.
Dodon, care a însușit (parțial) strategiile de propagandă plămădite la Kremlin, înțelege că primarul de Chișinău nu este apreciat de electorat (și votat) doar după capacitatea administrativă a acestuia, ci și în funcție de cum se raportează acesta la temele cele mai importante de politică internă și chiar de geopolitică, or, denumirea limbii oficiale la Chișinău și în Republica Moldova, nu este doar o temă de politică locală, ci, mai ales o temă magistrală de geopolitică, iar în lumina (urâtă) războiului din Ucraina, această idee este de o pregnanță copleșitoare.
În aceste condiții, am două întrebări (aproape retorice) pentru guvernarea de la Chișinău:
1. Va ști să gestioneze „fenomenul Dodon” (și cele conexe), astfel încât acesta să devină cât mai grabnic istorie (urâtă) și să nu mai poată fi utilizat de Federația Rusia împotriva Republicii Moldova?
2. Va modifica art. 13 din Constituție (întru respectarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 36 din 5 decembrie 2013, la baza căreia stă o sesizare scrisă de subsemnatul) în vederea aducerii în Constituție a limbii române (or, mai mulți deputați socialiști, care au trecut sau vor trece în tabără lui Ion Ceban) au făcut legăminte (cel puțin la București) că vor vota o astfel de modificare (tehnică, zic ei) dacă va fi propusă și susținută de majoritatea parlamentară? În acest mod va fi demolat unul dintre meterezele moldovenismului statalist și va fi deschisă calea către o discuție fundamentală pe tema Unirii Basarabiei cu România.