Închiderea liceelor românești din Ucraina. Cum dispar românii de acolo – nici URSS nu a avut un asemenea curaj

În Ucraina are loc, sub ochii Europei, un adevărat genocid cultural împotriva românilor. Nu sunt împușcați, dar li se ia tot ce le definește existența: limba, școala, credința și dreptul de a-și transmite identitatea copiilor. Închiderea liceelor românești, interzicerea limbii materne și politica de asimilare forțată nu sunt reforme educaționale, ci crime culturale.

Ceea ce face Ucraina astăzi nu a îndrăznit nici măcar Uniunea Sovietică să facă pe față. URSS a fost un regim totalitar, dar chiar și acolo românii din nordul Bucovinei și din sudul Basarabiei aveau școli, ziare și biserici în limba lor. Kievul actual, însă, se comportă ca un nou imperiu care își șterge minoritățile de pe hartă.

În timp ce România oferă ajutor umanitar, sprijin politic și militar, românii din Ucraina sunt tratați ca niște străini pe propriul pământ. Casele lor sunt vechi, școlile se închid, iar copiii lor sunt obligați să învețe în altă limbă. Este o strategie lentă, perfidă, dar eficientă: dispariția unei identități naționale prin tăcere și presiune.

Iar la București, slugile PSD și PNL tac rușinos. Niciun protest, nicio reacție fermă, nicio condiționare diplomatică. România continuă să joace rolul servitorului docil, mulțumit să trimită bani și arme celor care îi umilesc propriii cetățeni.

Adevărul este dur și rușinos: românii dispar în Ucraina cu acordul tacit al guvernanților noștri. Nu mai este vorba de geopolitică, ci de demnitate. Când o națiune nu-și apără oamenii, își pierde dreptul moral de a fi numită stat. Ucraina distruge ce nici URSS nu a avut curajul – sufletul românesc.